Recunosc, dintre sosuri verzi ce merg la paste, le prefer pe cele cu busuioc și leurdă. Sunt mai aromate decât spanacul și urzicile. Dar, cum e bine să mâncăm cât mai divers, când e sezon, îmi fac și paste cu spanac.
Bogat în vitamina K, A și în fier (dar nu chiar așa mult cum credea Popeye), spanacul este o plantă sănătoasă pe care e păcat să o lăsăm deoparte doar pentru că are gust amărui.
Eu, de exemplul, pentru că spanacul baby este mai puțin amar, îl prefer la salate, sotat și la mâncărurile în care îl adaug la final. Spanacul matur e mai amar, dar și mai aromat, motiv pentru care îl prefer sub formă gătită. La sosuri calde, piureuri, ciorbe sau în aluaturi.
Recomandări:
Spanacul – dacă îl folosiți proaspăt, alegeți un frunze ferme, verzi și spălați-le bine pentru a evita o infestare cu paraziți. Dacă folosiți spanac congelat – frunze sau tocat -, decongelați pachetul înainte.
Pastele – puteți folosi uscate sau proaspete, iar ca formă, una care să susțină sosul. Eu am folosit campanelle, dar merg bine și penne, farfalle, fusilli.
Brânza – spanacul e prieten bun cu mai multe feluri de brânză, dar dintre cele care se topesc bine la căldură sunt: parmezanul, grana padano, pecorino, provolone, gruyère. Poate sunt mai multe, dar acum astea îmi vin în minte. Eu am pus pecorino, care e o brânză maturată de oaie.
Nuci/semințe – o mână de miez de nucă, migdale sau semințe de pin, vor da o savoare extra sosului nostru și un plus de nutrienți nouă. Dacă nu aveți prin casă, puteți sări peste ele.
Sosul – cine preferă sosul mai subțire, poate adauga câte puțin lapte sau apă de la paste. Atenție numai, să nu se dilueze prea tare. Pentru un sos mai gros, se poate pune mai multă brânză rasă. Sau unii pun făină ori amidon dizolvate în lapte/apă rece.
