Din categoria rețete de familie, vă prezint această „salată” sau mai degrabă „supă” rece făcută cu castraveți, ceapă și zeamă de aguridă. Noi îi zicem „ciorbușcă”, dar am văzut că prietenul Google nu știe cuvântul. 😁
Prima dată să o luăm cu începutul. Agurida este denumirea dată strugurilor verzi, necopți. Cu ea se acreau pe vremuri diverse mâncăruri, în special ciorbele, sosurile și salatele. Se mai folosea la legume, pește și chiar dulcețuri. Agurida era un bun înlocuitor al lămâii și oțetului, dar și al borșului. Sigur, pe atunci era mult mai la îndemână față de zilele noastre actuale și urbane.
Tot din sucul de aguridă, amestecat cu apă, se preparau băuturi răcoritoare, uneori folosite și ca tratament pentru febră, icter sau mahmureală. Și nu degeaba, căci acești struguri verzi conțin o cantitate mare de vitamina C și sunt un bun detoxifiant natural.😉
Dacă agurida a fost lăsată uitării începând cu secolul XX, acum când începem să ne reorientăm către o hrană sănătoasă și naturală, revine și agurida timid în scenă. Și nu doar la noi, ci și în alte țări unde bucătari de top o introduc în meniurile lor. Producătorii țin și ei pasul cu tendințele și fac suc pasteurizat și îmbuteliat pentru a-l comercializa. Găsiți și în România, la Bunătăți din Natură.
Cum facem sucul de aguridă?
Sucul de aguridă se obține simplu, prin zdrobirea boabelor verzi de struguri. Se filtrează apoi zeama cu ajutorul unei site și se folosește imediat. Pentru conservarea lui pentru o perioadă mai mare de timp, îl putem congela, fierbe ori pasteuriza.
Acum, că v-am povestit care e treaba cu agurida, îmi dau seama că am uitat să vă spun cel mai important lucru. Gustul. 😋 Gustul acru, de proaspăt, cu o aromă subtilă și specifică e cel care face diferența la final. Sigur, sucul fiind foarte acru se diluează întotdeauna cu apă. De regulă, la 100 ml de zeamă, punem 500 ml de apă.
Cu ce mâncăm salata de castraveți cu aguridă?
La noi în familie, salata asta era nelipsită de lângă păstăile prăjite. Adică fasole verde lată, pusă în oală cu puțin ulei și foarte puțină apă. Gătită cu capac și amestecată din când în când, până se înmoaie și capătă o culoare crem-maronie. Împreunată cu usturoi pisat și mâncată apoi rece cu ciorbușca era o nebunie.
Dar pe lângă fasolea păstăi, salata merge bine și cu iahnia de fasole, cu pilaful de orez cu sau fără carne, cu o tocăniță caldă sau cu papară.
Se mai poate mânca și ca atare, pe post de supă rece. E atât de răcoritoare în zilele toride de vară!
